Călătoriile prin Bucureştiul mohorât
Cum se plimbau bucureştenii de altădată dintr-o casă în alta în zilele ploioase sau prin zăpadă
Vremea din ultimele zile ne-a ţinut prizonieri prin case sau, în orice caz, prin interioare. Ploi abundente, un frig neobişnuit pentru începutul lunii octombrie şi un sentiment de iarnă.
Şi cu toate astea suntem norocoşi, dacă ne gândim la modul în care se trăia în Bucureştiul de acum 100 de ani, cu toate provocările edilitare de pe atunci.
Ne povesteşte Paul Morand în volumul “Bucureşti”, apărut la Editura Humanitas:
Câteodată, un vânt tăios, venind din Rusia, crivăţul, despre care bucureştenii spuneau că are dinţi, îţi lăcrima ochii.
Atunci, săraci şi bogaţi, îşi trăgeau căciulile înalte din astrahan negru sau brumăriu, sau miel alb, peste urechile vineţite. Bărbaţii bogaţi purtau şube lungi căptuşite cu samur sau piei de bizam, care le ajungeau aproape până la glezne. Cei săraci purtau cojoace scurte căptuşite cu miel, cu buzunare verticale pe burtă. Ţiganii se înveleau în ziare. Şoşoni şi galoşi înalţi de cauciuc se îngrămădeau în anticamerele birourilor, în holurile hotelurilor, în vestiarele caselor particulare, în pridvorul bisericilor, dând loc la o ceremonie complicată de du-te-vino, pentru că trebuia să stai jos în timp ce însoţitorul sau un servitor te ajuta să-i pui sau să-i scoţi.
galoș, galoși
1. Încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, pentru a le proteja de umezeală sau de noroi.
șoșon, șoșoni
1. Încălțăminte de iarnă (din pâslă, cauciuc etc.) care se poartă peste pantofi.
De ce era nevoie de şoşoni sau galoşi? Pentru că străzile (mai bine spus, uliţele) nu erau asfaltate. Existau Podul Mogoşoaiei (devenit ulterior Calea Victoriei) şi alte câteva poduri, acoperite cu bârne şi scânduri, apoi câteva străzi şi în rest numai uliţe. Ba chiar erau şi destule fundături, după cum povesteşte Ulysse de Marsillac în Bucureştiul între orient şi tentaţia modernităţii.
Ştim cu toţii imagini cu Calea Victoriei, plină de maşini în perioada interbelică, dar iată cum arăta Calea Văcăreşti în urmă cu 100 de ani, într-o fotografie făcută de Alfons Ebner şi colorizată de FOST.ro.
Cam ăsta era peisajul în apropiere de Mărţişor, locuinţa lui Tudor Arghezi, care azi poate fi vizitată în apropiere de Sun Plaza.
Publicitatea de altădată (II)
O reclamă (destul de mică) la Fabricile Mociorniţă, din 14 aprilie 1932. Textul începe cu “Pentru timpuri grele preţuri scăzute”. Era pe finalul Marii Depresiuni, criza care a avut loc între 1929 şi 1933, iar efectele anilor de foamete se simţeau din plin.
De cele mai multe ori, când ne gândim la perioada interbelică o asociem cu o perioadă extrem de frumoasă, o epocă înfloritoare, însă au fost destui ani dificili între cele două Războaie Mondiale.
De fapt, dacă ne gândim în ansamblu, au fost anii de reconstrucţie după Primul Război Mondial, foametea de la începutul anilor ‘30, urmată de creşterea disensiunilor din societate, iar apoi al Doilea Război Mondial.