Ce era Eforia Spitalelor Civile și ce legătură are cu stațiunile Eforie?
De unde vine numele stațiunilor Eforie Nord, Eforie Sud, dar și cel al străzii Eforie din București?
Undeva aproape de Centrul Vechi al Bucureștiului, coboară din Calea Victoriei spre zona Brezoianu strada Eforie.
V-ați întrebat vreodată ce legătură este între această stradă din centrul Bucureștiului și cele două stațiuni de la Marea Neagră?
Povestea începe în 1832, când generalul Kiseleff unește fundațiile Colțea, Pantelimon și Iubirea de Oameni - Filantropia într-o singură instituție de binefacere numită Eforia Spitalelor Civile.
eforie, eforii
1. Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau social-culturală din trecut; consiliul de conducere al acestor instituții; sediul acestor consilii.
Termenul provine din neogrecescul ”eforia”, care este azi tradus drept oficiu fiscal.
Pe lângă Eforia Spitalelor Civile, spațiul românesc a avut și o Eforie a Școalelor, însă asta e o poveste pe care o vom spune altă dată.
Revenind la spitale, trebuie să avem în vedere că, înainte de 1700, doctorii se deplasau la domiciliul pacientului pentru consultații și tratament. Și asta își permiteau doar cei bogați, pentru săraci se mai găsea din când în când vreun preot, un vraci, ori un ceai din plante care să rezolve lucrurile.
Apariția spitalului Colțea (în 1704) în jurul bisericii cu același nume a schimbat puțin lucrurile. Luând modelul unei instituții spitalicești venețiene, Ospedale di S. Lazzaro e Medicanti, spitalul Colțea era împărțit în săli pentru bărbați și pentru femei și avea doar câteva paturi în fiecare salon.
Ideea unui spital în preajma unei biserici a venit de la spătarul Mihai Cantacuzino, care și-a dorit să ofere o șansă oamenilor săraci. Era, mai degrabă, un așezământ de tratament, nu chiar ceea ce înțelegem azi prin termenul de spital.
Tot pe la 1700, mai exact în 1735, apare și Fundațiunea Pantelimonului, o așezare spitalicească de tratament construită în jurul mânăstirii Sf. Pantelimon. Acolo erau duși cei cu boli grele și contagioase, să schimbe aerul și să se vindece în acest fel.
Fiind probleme grave cu ciuma în perioada respectivă, era de preferat să izolezi bolnavii și să încerci să ții sub control epidemiile.
Mânăstirea și spitalul nu mai există azi, fiind dărâmate în anii ‘80 pentru construirea Complexului Lebăda.
Cel de-al treilea spital care forma Eforia Spitalelor Civile este Filantropia, spitalul aflat în apropiere de actuala Piață a Victoriei. La momentul respectiv era la marginea orașului. Fondat în 1813, spitalul Filantropia a fost creat de o serie de boieri pentru a trata epidemia de ciumă dintre 1813 și 1814.
Fiecare astfel de fundație avea și terenuri care produceau veniturile necesare întregii operațiuni. Astfel, atunci când porneau o asemenea fundație, boierii nu donau doar banii pentru o construcție menită să adăpostească bolnavii, ci și terenuri, vii, păduri sau chiar și imobile care să producă un venit constant.
Familiile princiare Ghica și Cantacuzino au fost mult timp într-un fel de consiliu director al Eforiei ca semn al aprecierii față de implicarea lor consistentă în proiect.
Tot din banii Eforiei Spitalelor Civile se construiește ulterior și Noul Pantelimon (spitalul Colentina de azi), iar mai apoi apar Spitalul de Nașteri (aproape de actuala Maternitate Bucur), spitalul de copii (care s-a mutat de câteva ori până când a ajuns pe actualul loc sub numele de Grigore Alexandrescu) sau spitalul de boli nervoase (Alexandru Obregia). Apropo de asta, primul spital de boli nervoase era la Schitul Malamuci (sau Balamuci), construit tot de Eforia Spitalelor Civile. De aici a rămas termenul ”te duci la malamuci”, care s-a transformat în timp în balamuc.
Strada Eforie
Ok, dar cum a ajuns să poarte numele Eforiei o stradă din centrul Bucureștiului? E foarte simplu: în 1885 se construiește un sediu administrativ nou pentru Eforia Spitalelor Civile, care avea deja destul de multe instituții spitalicești în subordine. Dacă vreți, e ceea ce numim azi Ministerul Sănătății.
Clădirea există și azi și ne e cunoscută: este fosta primărie a sectorului 5, pe Bulevardul Elisabeta. Adică paralel cu strada Eforie. Probabi că nici nu existau alte clădiri la vremea respectivă, accesul era direct din ambele străzi.
Cinemateca Eforie a luat numele străzii, nu există o legătură directă cu Eforia Spitalelor Civile.
Acum hai să vedem povestea stațiunilor.
Eforie Sud
În 1899, boierul Ion Movilă construiește o stațiune balneară pe malul Mării Negre, într-o zonă în care deținea pământuri. Ridică un hotel pe care îl numește Băile Movilă și începe să cheme turiști din toată Europa promovând băile cu nămol și apele termale din zonă.
În 1909, Eforia Spitalelor Civile construiește în localitate un sanatoriu care trata tuberculoza osoasă la copii.
Ulterior, numele stațiunii a fost Carmen Sylva, însă comuniștii l-au schimbat în ”Vasile Roaită”. Interesant este că inițial numele aducea aminte de regalitate (fiind vorba de pseudonimul sub care publica Regina Elisabeta), apoi numele de Eforie Sud ducea cu gândul tot la perioada boierilor. Probabil că nimeni nu s-a gândit la momentul acela ce a fost Eforia Spitalelor Civile.
Cu timpul, stațiunea s-a extins, tot felul de vile au fost construite și a apărut și Eforie Nord, care aparține administrativ tot de Eforie Sud. De altfel, în zilele noastre e destul de greu să faci delimitarea între cele două stațiuni.
N-am stiut niciodata de unde vin numele de "Eforie", desi le-am folosit des.