Ruşii au contribuit la modernizarea spaţiului românesc

E ironic să ne gândim că le datorăm ruşiilor de acum 200 de ani modernizarea Principatelor române

Spaţiul românesc a avut o relaţie complexă cu vecinii de-a lungul istoriei. Probabil că una dintre cele mai complicate a fost cu Rusia, care ne-a împovărat cu 50 de ani de comunism, dar care a avut şi o influenţă pozitivă la un moment dat.

La începutul secolului al XIX-lea, după războaiele Ruso-Turce, a fost impusă o ocupaţie rusească (1806-1812 şi 1828-1836), cu mulţi ofiţeri care staţionau la Bucureşti şi Iaşi.

Pe atunci, Principatele erau una dintre zonele disputate de influenţa celor două Imperii, Rus şi Otoman, iar domnitorii erau schimbaţi în funcţie de jocurile de putere şi rezultatul conflictelor armate dintre cei doi vecini de la Nord-Est şi Sud-Est.

Numai că armata staţionată în Principate a adus mulţi ofiţeri care nu erau de origine rusească. Astfel, s-au stabilit la Bucureşti şi Iaşi mulţi germani, finlandezi, polonezi, danezi.

Interacţiunea dintre aceşti ofiţeri cu educaţie înaltă şi un anumit standard de viaţă şi Principatele române aflate mai aproape de Porţile Orientului decât de moda de la Paris a produs importante schimburi culturale.

Istoricul Adrian Majuru povesteşte în Timpul oraşului Bucureşti:

O populaţie urbană prin excelenţă şi pentru care a trebuit să se facă schimbări nu numai de atitudine atunci când aceştia se pregăteau să-şi cheltuiască veniturile şi uneori averile. Odată cu aceştia au venit din Europa urbană, la Iaşi şi la Bucureşti, o mulţime de liberi profesionişti, care întreţineau atât serviciul militar, cât şi detaliile de viaţă cotidiană pe care ofiţerimea le consuma în mod obişnuit.

Au venit aşadar de la chirurgi, opticieni, stomatologi, la croitori, modiste, dar mai ales o sumedenie de negustori, comercianţi şi investitori de anvergură, care au început să construiască o lume nouă pentru cei de aici.

Acum apar primele magazine de lux în sens occidental, chiar dacă într-un număr foarte mic şi pentru o clientelă redusă la început, dar în explozie demografică în mai puţin de un deceniu.

În paralel, a început moda studiilor în străinătate, în special la Paris, în rândul tinerilor din familiile bogate. Aceşti tineri veneau cu idei şi obiceiuri din Vestul Europei, ceea ce a contribuit la ieşirea din sfera de influenţă a culturii otomane.

100 de ani mai târziu, Maude Rea Parkinson, tânără profesoară de origine engleză, povestea despre Bucureşti că este “un oraş cu o stradă, o biserică şi o idee”.

“Aforismul este, pe undeva, justificat, căci practic Calea Victoriei este tot oraşul, Biserica Ortodoxă nu are eretici, iar ideea principală este cheltuitul banilor”.

Ca să ne facem o idee despre cum arăta Bucureştiul la vremea aceea, avem această fotografie realizată de Ludwig Angerer, în 1865. Un oraş în care aerul rural era dominant prin toate mahalalele, cu excepţia unei zone centrale extrem de reduse.

Vederea este dinspre Biserica Sfântul Spriridon Nou, spre Biserica Mitropoliei (stânga) şi Biserica Mihai Vodă (plan îndepărtat). Practic, zona surprinsă este ocupată astăzi de Bulevardul Unirii şi tot ansamblul din jurul Casei Poporului.

Imaginea de mai sus este colorizată de Fost.ro, pe care vă recomand să îi urmăriţi.